făcăluitură

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (făcălui + -tură)

1. sos consistent, făcut din legume fierte zdrobite; chiseliță.

făcător, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (face + -ător)

1. (persoană) care face, care creează, realizează, săvârșește, lucrează, execută ceva.
2. s.m.f. ~-de-bine = binefăcător.
3. s.m.f. ~-de-rele = răufăcător.
4. s.m. (înv., pop.) ~-de-minuni = taumaturg.
5. s.m. (înv.) ~-de-pace = pacificator.
6. adj. (despre obiecte de cult, mai ales despre icoane) ~ (sau ~oare) de minuni = a) prin care se manifestă voința divină; b) care vindecă în mod miraculos; c) care face lucruri ieșite din comun.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

acceptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)

1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.
2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.
3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.

adular

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adulaire, germ. Adular)

1. (geol.) varietate de ortoză transparentă, cu reflexe argintii, făcând parte din grupa silicaților, subgrupa tectosilicaților și familia feldspaților.

anagnost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagnoste)

1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.

antigang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigang)

1. inv. îndreptat împotriva gangurilor, a bandelor de răufăcători.

artificialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. artificialité)

1. caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe; artificiozitate, prefăcătorie, falsitate.