OK
X
consistent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. consistant)
1.
cu
consistență;
vârtos,
tare.
2.
(despre
hrană)
substanțial.
consistență
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
consistentia;
firmitas
2.
FR
consistance
3.
EN
consistency
4.
DE
Konsistenz;
Dichte
5.
RU
консистенция
6.
HU
összeállás,
tömöttség,
szilárdság
consistență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. consistance, it. consistenza)
1.
stare
a
unui
corp
care
are
un
anumit
grad
de
densitate.
2.
rezistență
opusă
de
un
corp
la
deformare,
la
sfărâmare.
3.
(fig.)
soliditate,
tărie;
fermitate.
4.
(mat.)
coerență
(2).
5.
(log.)
însușire
a
unui
sistem
axiomatic
de
a
nu
fi
contradictoriu.
agar-agar
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)
1.
substanță
gelatinoasă
extrasă
din
unele
alge
roșii
marine:
geloză.
2.
substanță
mucilaginoasă
folosită
la
prepararea
substraturilor
nutritive
consistente
pentru
culturile
bacteriene,
extrasă
din
unele
alge
marine
roșii.
agregare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1.
faptul
de
a
se
agrega;
agregație.
2.
alipire,
unire
într-un
tot;
grupare,
asociere.
3.
stare
de
~
=
fiecare
dintre
cele
trei
stări
de
consistență
a
materiei.
amfisarc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphisarque)
1.
bacă
indehiscentă
multispermă,
cu
pericarpul
consistent,
fructul
baobabului.
amilograf
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amylographe)
1.
aparat
care
înregistrează
consistența
gelului
de
amidon.
apreta
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. apprêter)
1.
a
supune
diferite
produse
unei
operații
chimice
care
le
dă
consistență
și
lustru;
a
trata
cu
apret;
(în
vorbirea
obișnuită)
a
scrobi.
apretaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. apprêtage)
1.
acțiunea
de
a
apreta
și
rezultatul
ei;
supunerea
unor
produse
unei
operații
chimice
care
le
dă
consistență
și
luciu;
apretare.