OK
X
soliditate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. solidité, lat. soliditas)
1.
starea
corpurilor
solide;
tărie,
duritate;
durabilitate,
rezistență.
2.
(fig.)
temeinicie,
seriozitate.
consistență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. consistance, it. consistenza)
1.
stare
a
unui
corp
care
are
un
anumit
grad
de
densitate.
2.
rezistență
opusă
de
un
corp
la
deformare,
la
sfărâmare.
3.
(fig.)
soliditate,
tărie;
fermitate.
4.
(mat.)
coerență
(2).
5.
(log.)
însușire
a
unui
sistem
axiomatic
de
a
nu
fi
contradictoriu.
deconsolida
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déconsolider)
1.
a
face
(o
grindă
etc.)
să-și
piardă
soliditatea.
inconsistent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inconsistant)
1.
lipsit
de
consistență,
de
soliditate;
slab,
moale.
2.
(fig.)
lipsit
de
temeinicie.
inconsistență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inconsistance)
1.
lipsă
de
consistență
de
soliditate.
2.
(log.)
proprietate
a
unor
expresii
de
calcul
logic
de
a
fi
false
în
orice
interpretare.
patent 3, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. Patent)
1.
adj.
(despre
încuietori,
lacăte)
construit
în
chip
special
pentru
a
prezenta
garanții
de
soliditate,
de
bună
funcționare.
2.
clește
~
(și
s.
n.)
=
clește
pentru
tăiat
și
lucrat
sârmă.
3.
s.
f.
capsă.
unghiular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. angulaire)
1.
referitor
la
unghi,
cu
unul
sau
mai
multe
unghiuri;
colțuros;
angular.
2.
piatră
~ă
=
piatră
de
colț
care
asigură
soliditatea
unei
clădiri;
(fig.)
element
esențial,
fundamental.