Dictionar

proprietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. propriété, lat. proprietas)

1. însușire, calitate caracteristică unui lucru, unei ființe etc.; caracter distinctiv.
2. calitatea unui cuvânt, a stilului etc. de a fi propriu (4).
3. stăpânire deplină asupra unui bun material; bunul însuși; avere.
 

coproprietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copropriété)

1. stăpânire în comun a unui bun de către mai multe persoane.
 

improprietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. improprieté)

1. caracter impropriu, necorespunzător; lipsă de proprietate a unui termen.
 

proprietate; caracter; însușire; calitate; particularitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT proprietas; qualitas
2. FR propriété; qualité; particularité; singularité; caractère particulier; caractère; trait caracteristique
3. EN property; quality; character; particularity; singularity; peculiarity
4. DE Eigenschaft; Besonderheit; Eigenart; Eigentümlichkeit
5. RU свойство; особенность; своеобрaзие; специфичность; признaк
6. HU tulajdon; jelleg; jellem, természet; tulajdonság, sajátság; minőség, képesség; sajátosság, különösség
 

abitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva.
2. (înv.) abitațiune.
3. (var.) habitație.
 

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
 

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

acidorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acido-résistance)

1. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor.
2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.
 

acromatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatisme)

1. proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic.
 

actinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. actinisme)

1. proprietate a radiațiilor de a avea acțiune chimică.
2. acțiunea chimică a radiațiilor.