Dictionar

abraziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.
 

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
 

aerodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos.
 

antifricțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antifriction)

1. aliaj pe bază de antimoniu, folosit la cuzineți pentru a reduce frecarea.
 

aspirație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspiration, lat. adspiratio)

1. năzuință, dorință puternică.
2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micșorarea presiunii aerului din ea.
3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe.
 

atrițiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attrition)

1. îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă.
2. uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele.