Rezultate secundare (Aerul.):
Aeraj
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)
1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
Aerat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aera)
1. tratat prin introducere de aer.
2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial.
Aericol, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéricole)
1. (despre plante) care creşte în aerul liber; epifit.
2. (despre plante) care trăiește, care crește fără contact cu pământul; aerofit, epifit.
Aerifer, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérifère)
1. сarе conţine sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.
Aeriform, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aériforme)
1. (chimie) care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului; care seamănă cu aerul.
2. (chimie) care se află în stare gazoasă.
Aerlift
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. airlift)
1. metodă de explorare a sondelor prin erupţie artificială, ţiţeiul fiind împins la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat.
2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenţa de greutate specifică între apă şi emulsia de aer din apă.