OK
X
aeraj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aérage)
1.
reînnoirea
aerului
într-un
spațiu
închis;
ventilație
forțată
practicată
în
mine,
galerii
subterane
etc.;
aerare,
aerisire.
aerat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (aera)
1.
tratat
prin
introducere
de
aer.
2.
(despre
cereale)
răcit
cu
ajutorul
aerului,
prin
vânturare
etc.
3.
(despre
un
text)
cu
o
structură
simplă;
(despre
pagini)
spațial.
aericol, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aéricole)
1.
(despre
plante)
care
crește
în
aerul
liber;
epifit.
2.
(despre
plante)
care
trăiește,
care
crește
fără
contact
cu
pământul;
aerofit,
epifit.
3.
(antonim)
tericol.
aerifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérifère)
1.
сarе
conține
sau
conduce
aerul;
aerofor.
2.
(zool.)
care
permite
circulatia
aerului,
oxigenului.
3.
(anat.)
conducte
~e
=
conducte
destinate
să
transporte
aerul
în
plămâni.
aeriform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aériforme)
1.
(chimie)
care
are
aspectul
sau
proprietățile
fizice
ale
aerului;
care
seamănă
cu
aerul.
2.
(chimie)
care
se
află
în
stare
gazoasă.
aerlift
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. airlift)
1.
metodă
de
explorare
a
sondelor
prin
erupție
artificială,
țițeiul
fiind
împins
la
suprafață
cu
ajutorul
aerului
comprimat.
2.
dispozitiv
pentru
ridicarea
apei,
bazat
pe
diferența
de
greutate
specifică
între
apă
și
emulsia
de
aer
din
apă.