Aliaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alliage)

1. produs metalic obţinut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi.

---

Feroaliaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferro-aliage)

1. aliaj al fierului cu unul sau mai multe elemente.

---

Prealiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préalliage)

1. aliaj folosit numai la elaborarea aliajelor (ne)feroase.

---

Superaliaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. superalliage)

1. aliaj refractar complex care prezintă rezistenţă la temperaturi mai mari de 800ºC.

---

Alamă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. lama)

1. aliaj de cupru şi zinc.

2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).

---

Alia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. allier)

1. refl. a se uni printr-un tratat de alianţă.

2. a se alătura unei idei.

3. a se înrudi prin căsătorie.

4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.

---

Aliat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alia)

1. adj. unit printr-o alianţă.

2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj.

3. s. m. f. persoană, organizaţie, stat care face parte dintr-o alianţă.

---

Alitare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alitage)

1. acoperire a suprafeţei oţelului cu pulbere sau cu un aliaj de aluminiu; calorizare.

---

Almelec

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almélec)

1. aliaj de aluminiu şi magneziu, folosit la confecţionarea de cabluri electrice.

---

Alnico

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alnico)

1. aliaj de aluminiu, nichel şi cobalt.

---