Dictionar

aliat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (alia)

1. adj. unit printr-o alianță.
2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj.
3. s. m. f. persoană, organizație, stat care face parte dintr-o alianță.
 

fotoelectric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. photoélectrique)

1. (despre emisiunea de electroni din metale) provocat de incidența radiației luminoase.
2. efect ~ = emisiune de electroni de către metale sau semiconductori sub acțiunea luminii; celulă ~ă = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazează pe efectul fotoelectric; fotocelulă.
 

fuzibil, -ă I

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fusible)

1. (despre metale) care se poate topi ușor.
2. s. m. element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat.
 

maleabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. malléable)

1. (despre metale) care poate fi prelucrat în foi subțiri prin ciocănire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi ușor modelat.
2. (fig.) mlădios, suplu.
3. (despre oameni) adaptabil; docil.
 

mineraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. minéraliser)

1. tr., refl. (despre metale) a (se) transforma în mineral.
2. tr. a modifica apa prin descompunerea substanțelor minerale.
3. a da aspect de mineral.
 

șarjabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chargeable)

1. (despre metale) care poate fi folosit la încărcarea unui furnal.