Dictionar

Rezultate principale (Modifica):

Modifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. modificare)

1. tr., refl. a(-şi) schimba forma sau conţinutul, a (se) preface, a (se) transforma.

2. tr. a rectifica, a corecta.


Rezultate secundare (Modifica):

Modificabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. modificabile)

1. care poate fi modificat.


Modificaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. modification, lat. modificatio)

1. modificare.

2. (biol.) variaţie neereditară provocată de influenţa condiţiilor de mediu.


Modificativ, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. modificatif)

1. care poate schimba anumite trăsături, elemente sau anumite calități ale unui lucru, fără însă a-i modifica natura sau esența.

2. (despre cuvinte) care determină sensul altora.


Modificator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. modificateur, lat. modificator, it. modificatore)

1. adj. care modifică.

2. s. m. adaos la elaborarea fontei sau a altor aliaje pentru îmbunătăţirea structurii.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.


Adaptor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adapteur)

1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.

2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanţei focale a obiectivului.


Aeromorfoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéromorphose)

1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acţiunea factorilor atmosferici.

2. acţiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).