Dictionar

Rezultate secundare (Lentile,):

Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Afocal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afocal)

1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel aşezate încât focarul-imagine al uneia coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.


Apertură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aperture, lat. apertura)

1. deschizătură, orificiu.

2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.

3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecţie al axei obiectivului cu planul acestuia.


Astigmatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astigmatisme)

1. defect al vederii datorat unor diferenţe de curbură a corneei sau cristalinului, care fac ca ochiul perceapă obiectele deformate.

2. defect al unei lentile, care o imagine deformată datorită curburii sale neegale.


Axometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axomètre)

1. aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile.


Bifocal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bifocal)

1. (despre lentile) cu două distanţe focale diferite; (despre ochelari) cu lentile bifocale.