Dictionar

Rezultate secundare (Corect;):

Corect, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correct, lat. correctus)

1. (şi adv.) conform normelor, regulilor; fără greşeală.

2. (despre oameni) cu o ţinută, o atitudine, o purtare ireproşabilă; cinstit.


Corecta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (corect)

1. tr., refl. a(-şi) îndrepta greşelile, defectele etc.; a (se) corija.

2. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă.


Corectazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corectasie)

1. midriază.


Corecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. correction, lat. correctio)

1. corectare a unui calcul, a tirului etc.

2. cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicaţiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile.

3. epanortoză.

4. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.

5. casă de ~ = loc unde îşi execută pedeapsa infractorii minori.


Corecţie; rectificare; îmbunătăţire

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT correctio; rectificatio; emendatio

2. FR correction; émendation

3. EN correction; emendation

4. DE Emendation; Verbesserung; Berichtigung

5. RU испрaвление

6. HU kijavítás; helyreigazítás; (meg)javítás, nemesítés


Corecţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correctionnel)

1. care pedepseşte o infracţiune.

2. închisoare = sancţiune privativă de libertate, în anumite sisteme penale, pentru săvârşirea unei infracţiuni.


Aberativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberratif)

1. care ţine de aberaţie.

2. (livr.) care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Acromatiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. achromatiser)

1. a corecta sau a înlătura aberaţia cromatică.


Acurat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. accurato)

1. exact, corect.


Acurateţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. accuratezza)

1. exactitate, corectitudine, precizie; scrupulozitate.


Addenda

Parte de vorbire: s.f. inv.
Origine: (lat. addenda)

1. anexă la o lucrare, cuprinzând note, texte, diagrame etc.

2. ~ et corrigenda = addendă prin care se şi corectează greşelile dintr-o lucrare.