adăosătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adaos + -ătură)

1. punere peste; adăugare.

adăosură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adaos + -ură)

1. punere peste; adăugare.
2. ceea ce se adaugă; adaos.

AD-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ad-, cf. lat. ad „lângă”)

1. „adaos”.

adițional, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. additionnel)

1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.
2. (chim.) de adiție.
3. s. f. convorbire telefonică suplimentară față de convorbirile incluse în preț.

anexă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annexe)

1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos.
2. (anat.) țesut, formație, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune.
3. material documentar alăturat unui text.

apendice/apendice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.

codicil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. codicille, lat. codicillus)

1. adaos, modificare ulterioară la un testament.

electrocorindon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrocorindon)

1. produs obținut prin topirea în cuptoare electrice a unui amestec de bauxită cu cărbune și cu unele adaosuri.