artropode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthropodes)

1. pl. încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu corpul și membrele formate din inele articulate.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

antenate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenates)

1. supraclasă a artropodelor, animale prevăzute cu antene: insecte, miriapode și crustacee.

apendice/apendice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.

arahnide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arachnides)

1. clasă de artropode terestre: păianjenii, scorpionii, acarienii.

artiozoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artiozoaires)

1. pl. animale metazoare cu simetrie bilaterală: anelide, moluște, artropode etc.

branhiate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchiés)

1. supraclasă de artropode cu respirație branhială, din clasa crustaceelor.