OK
X
magneziu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. magnésium)
1.
metal
ușor,
alb-argintiu,
maleabil
și
ductil,
care
arde
cu
o
flacără
albă
orbitoare.
akermanit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (rus. акерманит [ɐkʲɪrmɐˈnʲit])
1.
(mineralogie)
silicat
de
calciu
și
de
magneziu
natural.
almelec
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. almélec)
1.
aliaj
de
aluminiu
și
magneziu,
folosit
la
confecționarea
de
cabluri
electrice.
amfibol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphibole)
1.
mineral
din
rocile
eruptive
ori
metamorfice,
din
silicați
de
magneziu,
fier,
calciu,
sodiu
și
aluminiu.
amiantă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amiante)
1.
(mineralogie)
silicat
natural
hidratat
de
calciu
și
magneziu,
cu
contextură
fibroasă,
filtrantă
și
ignifugă;
azbest.
2.
(var.)
(s.n.)
amiant.
ancherit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. ankerite)
1.
carbonat
natural
de
calciu,
magneziu
și
fier.
anod
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. anode)
1.
electrod
pozitiv
al
unei
pile
electrice,
al
unui
aparat
de
electroliză
etc.
2.
(electroliză)
conductor
conectat
la
polul
pozitiv
al
unei
surse
de
curent
continuu.
3.
~
de
sacrificiu
=
piesă
metalică
(zinc,
aluminiu
sau
magneziu)
care
se
oxidează
sau
se
corodează
în
locul
alteia
pentru
a
o
proteja
(ex.
rezervorul
unui
încălzitor
de
apă).
4.
(antonim)
catod.