Dictionar

sodiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sodium)

1. (chimie) element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu.
2. clorură de ~ = compus chimic ionic cu formula NaCl, numit și sare de masă, sare de bucătărie, sau pur și simplu sare în limbajul de zi cu zi.
 

isodiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. isodio, gr. eisodos)

1. cântec de intrare al corului, satiric, în teatrul antic grec.
 

albit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albite)

1. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roșietic sau incolor, fondant în ceramică.
 

alcalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcalin)

1. (despre substanțe) cu reacție bazică; bazic.
2. metale ~e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~e = medicamente care conțin alcalii, în tratamentul acidității gastrice.
3. (despre ape, soluri) care conține săruri de sodiu și de potasiu.
 

amfibol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibole)

1. mineral din rocile eruptive ori metamorfice, din silicați de magneziu, fier, calciu, sodiu și aluminiu.
 

andezin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. andésine)

1. mineral din familia plagioclazilor, din silicat de sodiu și calciu; mineral aparținând familiei feldspaților și intermediar între albit și anortit.
 

bicarbonat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bicarbonate)

1. sare a acidului carbonic, rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal.
2. ~ (de sodiu) = sare albă solubilă în apă, folosită la prepararea prafului de copt și ca activator al sucului gastric.
 

borax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. borax)

1. borat de sodiu, folosit în medicină ca antiseptic, la confecționarea unor sticle speciale, a unor emailuri, în tăbăcărie etc.