OK
X
formula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. formuler)
1.
a
exprima,
a
spune
în
cuvinte
(o
idee,
o
gândire
etc.).
formulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. formule, lat. formula)
1.
expresie
generală
și
invariabilă
a
unei
idei,
a
unei
relații
etc.
care
poate
fi
aplicată
în
mai
multe
cazuri
particulare.
2.
~
de
politețe
=
formă
convențională
de
exprimare,
pentru
a
se
adresa
unei
autorități
sau
unei
persoane.
3.
frază-tip
în
anumite
ocazii
sau
la
redactarea
unor
sentințe
etc.
4.
(mat.)
expresie
reprezentând
o
relație
generală
între
mai
multe
mărimi.
5.
reprezentare
în
simboluri
a
compoziției
unei
combinații
chimice.
6.
soluție;
mijloc,
mod
de
a
face
ceva.
7.
parolă.
8.
(chimie)
~
semi-dezvoltată
=
simplificare
a
unei
formule
structurale
plane,
în
care
nu
sunt
reprezentate
legăturile
cu
atomii
de
hidrogen.
formular
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. formulaire)
1.
imprimat
care
se
completează
în
vederea
întocmirii
unui
act.
2.
carte
cuprinzând
formule
uzuale
dintr-un
anumit
domeniu;
culegere
de
formule.
formularistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (formular + -istic/ă/)
1.
adj.
referitor
la
formularistică.
2.
s.
f.
activitatea
de
întocmire
a
formularelor.
reformula
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. reformuler)
1.
a
formula
din
nou
în
alți
termeni,
de
obicei
într-un
mod
mai
clar,
mai
comprehensibil.
2.
a
repeta
o
afirmație,
o
explicație,
o
propunere
etc.
într-o
altă
formă.
acetaldehidă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)
1.
(chimie)
aldehidă
rezultată
din
oxidarea
etanolului,
cu
formula
chimică
CH
3
CHO,
care
are
un
miros
caracteristic
de
măr
verde;
etanal,
aldehidă
acetică.
adagiu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. adagium)
1.
formulă
în
general
veche,
care
enunță
un
adevăr
acceptat,
un
principiu
de
acțiune
sau
o
regulă
juridică;
maximă
proverbială,
sentință
populară,
aforism,
apoftegmă,
dicton.
adimensional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adimensionnel)
1.
califică
un
raport
sau
o
formulă
fără
dimensiuni.
2.
(fiz.)
care
nu
poate
fi
dimensionat,
măsurat.
adjurație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adjuration, lat. adiuratio)
1.
formulă
de
exorcism
care
începe
cu
cuvintele
adiuro
te.
2.
rugăminte
insistentă.
aminobenzoic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aminobenzoïque)
1.
(chimie)
acid
~
=
compus
aromatic
constituit
dintr-un
ciclu
benzenic
substituit
cu
o
grupare
carboxil
și
o
grupare
amină
și,
prin
urmare,
cu
formula
chimică
C
7
H
7
NO
2
;
există
sub
formă
de
trei
izomeri,
în
funcție
de
poziția
acestor
grupări,
cel
mai
frecvent
fiind
cunoscut
sub
numele
de
acid
antranilic.
antimonic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antimonique)
1.
(chimie)
care
conține
antimoniu
sau
are
unele
dintre
proprietățile
sale.
2.
(chimie)
acid
~
=
acid
al
antimoniului
cu
formula
H
3
SbO
4
.