Dictionar

apoftegmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)

1. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentință, adagiu.
 

apoftegmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apophtegmatique)

1. cu caracter de apoftegmă.
2. despre sau în felul unui apoftegme; sentențios.
 

adagiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. adagium)

1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentință populară, aforism, apoftegmă, dicton.
 

apoftegmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apophtegmatique)

1. cu caracter de apoftegmă.
2. despre sau în felul unui apoftegme; sentențios.