Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adiabatique)
1. (despre fenomene fizico-chimice) care se produce fără transfer de căldură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrobiocénose)
1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrochimie)
1. ştiinţă care studiază interacţiunile dintre substanţele chimice, microorganisme şi plantele superioare.
2. chimie aplicată la nevoile agriculturii pentru producerea de îngrășăminte, pesticide, erbicide etc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. agrochimiste)
1. specialist în agrochimie, parte a industriei chimice care produce produse pentru agricultură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrogéologie)
1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.