Dictionar

acidofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acidophile)

1. (despre substanțe, țesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenți patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, țesuturi).
 

acidofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidophytes)

1. plante adaptate la solurile acide.
 

agrogeologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrogéologie)

1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.
 

alios

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alios)

1. strat cimentat de culoare ruginie sau negricioasă în solurile podzolice; gresie.
 

alitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allitique)

1. (despre sol) care conține alite.
2. se referă la un sol supus alitizării.
3. califică solurile în care predomină sescvioxizii de fier și aluminiu.
 

amatofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amathophilus)

1. (plantă) care preferă solurile nisipoase.