Dictionar

psitacide

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. psittacidés)

1. familie de păsări cățărătoare: papagalii, perușii etc.
2. (la sing.) pasăre din această familie.
 

spalacide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. spalacidae)

1. familie de mamifere rozătoare: spalaxul.
 

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.
 

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentrației soluțiilor acide.
 

acidofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acidophile)

1. (despre substanțe, țesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenți patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, țesuturi).
 

acidofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidophytes)

1. plante adaptate la solurile acide.
 

alopren

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Allopren)

1. masă obținută prin saturarea cauciucului cu clor, folosit la fabricarea vopselelor antiacide; cauciuc clorurat.
 

aminoacid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aminoacide)

1. substanță a materiei vii care se caracterizează prin prezența aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice, în compoziția proteinelor.