Dictionar

aminoacid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aminoacide)

1. substanță a materiei vii care se caracterizează prin prezența aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice, în compoziția proteinelor.
 

anortit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Anorthit)

1. feldspat plagioclaz de calciu cenușiu, sticlos, în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline.
 

bazifil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basiphile)

1. (plantă) care preferă solurile alcaline.
2. se spune despre o plantă care crește de preferință pe soluri bazice.
3. cu afinitate pentru coloranții bazici; bazofil.
 

chinoleină/chinolină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quinoléine, engl. quinoline)

1. substanță organică lichidă, cu proprietăți bazice, care se obține prin distilarea uleiurilor de oase.
 

desmin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. desmine)

1. alumosilicat hidratat de sodiu și calciu, în unele roci bazice și în filoanele termale.
 

eozinofilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éosinophilie)

1. afinitate a substanțelor protidice bazice pentru coloranți acizi.
2. prezența excesivă a eozinofilelor în sânge.