Dictionar

Rezultate secundare (S-au):

Anglo-saxon, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anglo-saxon)

1. s. m. f. pl. populaţii germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-V

2. adj. care aparţine anglo-saxonilor.

3. limbă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche.


Antichitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiquité, lat. antiquitas)

1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizaţii.

2. vechime.

3. (pl.) obiecte ale vieţii materiale (vase, medalii, arme etc.) păstrate din antichitate (1), sau vechi şi valoroase.


Apozemă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apozème)

1. decocţie, infuzie de substanţe vegetale la care s-au adăugat unele medicamente.


Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Augurat

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auguratus, fr. augurat)

1. demnitatea, funcţia de augur.

2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.

3. (fig.) profeţie.


Biogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepţie, depăşită, după care toate vieţuitoarele s-au născut din altele preexistente.