Dictionar

aristocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale.
 

consociație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. consocies)

1. grupare de plante din vegetația spontană, mai restrânsă decât asociația, cu o anumită specie.
 

etilenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éthylène)

1. (chimie) hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră și inflamabilă, cu formula structurală restrânsă H2C=CH2, cea mai simplă dintre alchene; etenă.
2. (var.) etilen, etilină.
 

frugalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. frugalité, lat. frugalitas)

1. faptul de a consuma puțin, de a achiziționa bunuri și servicii într-o manieră restrânsă și de a utiliza cu economie bunurile și serviciile deja deținute; sobrietate.
2. însușirea, caracterul a ceea ce este frugal; simplitate, (înv.) simpleță.
3. calitatea de a fi cumpătat, econom.
4. (antonime) intemperanță, necumpătare, voracitate.
 

in nuce

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (lat. in nuce)

1. scurt și cuprinzător, în forma cea mai restrânsă.
 

jargon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jargon)

1. limbaj specific anumitor categorii sociale sau profesionale, cu o sferă de circulație restrânsă, care nu are fond principal de cuvinte și o structură gramaticală proprie.