Dictionar

crăpătură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rima
2. FR rime; fente
3. EN crack; slit; fissure; chink; cleft
4. DE Riss; Ritz; Spalt
5. RU щель; трещинa
6. HU hasadék, repedék
 

pricepătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (pricepe + -ătură)

1. facultatea de a pricepe, de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; pricepere.
2. (în forma precepătură) cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu; pricepere.
3. (var.) precepătură.
 

aristocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale.
 

biostazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biostasie)

1. fază de stabilitate în evoluția reliefului, în care absența eroziunii este determinată de o pătură vegetală.
 

brizură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. brisure)

1. sfărâmătură a unui aliment.
2. despicătură, crăpătură într-un obiect spart; fragment de obiect spart.
 

-CENTEZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -centèse, cf. gr. kentesis „înțepătură”)

1. „înțepătură, puncție”.
 

dyke

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dyke)

1. filon de lavă injectată și consolidată în crăpătura unui con vulcanic, care, prin eroziunea terenurilor, rămâne în relief, ca un zid escarpat.
 

ectocornee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. ectocornea)

1. (anat.) pătura externă a corneei.