Dictionar

stabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stabilité, lat. stabilitas)

1. însușirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate.
2. proprietate a unui corp de a-și menține starea sau de a reveni la starea inițială când este deplasat din această stare.
 

ecostabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échostabilité)

1. stabilitate a genotipului, specifică soiurilor sau hibrizilor ameliorați.
 

incontestabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incontestabilité)

1. însușirea, starea a ceea ce este incontestabil.
 

instabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. instabilité, lat. instabilitas)

1. însușire a ceea ce este instabil.
 

metastabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métastabilité)

1. însușirea de a fi metastabil.
 

adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.
 

ancora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. ancorare)

1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).
2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.
3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.
 

astatizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. astatisation)

1. mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile deformante, micșorându-le stabilitatea.
 

autoportant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autoportant)

1. (arhit.; despre bolți) a cărei stabilitate este asigurată doar prin rigiditatea formei.
 

balast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. ballast)

1. lest (nisip, pietriș) care asigură stabilitatea unei nave, a unei mașini agricole sau reglarea altitudinii unui balon.
2. compartiment etanș al unui submarin care asigură scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafață.
3. (fig.) ceea ce este inutil, de prisos.
4. strat de pietriș folosit ca pat pentru așezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietriș și de nisip la diferite construcții.
 

banchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquette)

1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâșie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.