nisip

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT arena
2. FR sable
3. EN sand
4. DE Sand
5. RU песок
6. HU homok

nisip

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bg насип „prundiș sau nisip îngrămădit”)

1. (geol.) materie solidă granulară alcătuită din particule mici provenite din dezintegrarea materialelor de origine minerală (în principal roci) sau organice (cochilii, schelete de corali, foraminifere etc.) și cu dimensiunea cuprinsă în general între 0,063 mm și 2 mm.
2. (prin ext.) (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație.
3. (med.) depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc. în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară.
4. (loc. adv.) (ca stelele cerului și) ca sau (cât) ~ul mării = în număr foarte mare; foarte mult.
5. (expr.) a clădi (sau a face, a funda ceva) pe ~ = a întreprinde o acțiune fără a avea o bază care să o susțină, fără sorți de izbândă.
6. (expr.) a pune (sau a arunca etc. cuiva) ~ în ochi = a face pe cineva să vadă lucrurile altfel de cum sunt; a înșela pe cineva.
7. (var.) (înv.) năsip, (înv., reg.) năsăp, (reg.) nasip, (reg.) năsâp, (reg.) năsip, (reg.) nesip.

nisipar

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (nisip + -ar)

Clepsidră (2007)

1. I. (rar) persoană care scoate, cară (și vinde) nisip.
2. (ihtiologie) mic pește din apele de munte, asemănător cu zvârluga, care a fost localizat doar pe teritoriul României; nisipariță (Cobitis caspia romanica).
3. II. dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului la roți pentru a împiedica patinarea acestora.
4. ceas de nisip; clepsidră.
5. (var. reg.) (s.m., s.n.) năsâpar, (s.m., s.n.) năsâpăr, (s.m.) năsipar.

nisipărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (nisip + -ărie)

1. carieră de nisip.
2. nisip mult, adus de apă sau de vânt.
3. loc în care s-a îngrămădit nisip adus de apă sau de vânt; nisipiș, (pop.) nisipiște.

nisipariță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (nisipar + -iță)

Arenaria serpyllifolia (2012)

1. (înv.) vas mic cu nisip; nisiparniță.
2. (reg.) jgheab plin cu nisip, pe care învățau altădată copiii să scrie.
3. (ihtiologie) pește mic, foarte vioi, care trăiește în părțile nisipoase ale râurilor (Cobitis caspia romanica); nisipar, nisiparniță.
4. (ihtiologie) pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia); zvârlugă.
5. (reg.) (bot.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze sesile, puțin păroase, cu flori albe dezvoltate la subsuoara frunzelor superioare, cu fructul o capsulă, care crește prin locuri sterpe, nisipoase și pietroase (Arenaria serpyllifolia); studeniță.
6. (var. reg.) năsăpariță, năsâpariță, năsipariță.

nisiparniță

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (nisip + -arniță)

Cobitis taenia (2006)

1. vas mic umplut cu nisip fin care se presăra peste o hârtie proaspăt scrisă pentru a usca cerneala; (înv.) nisipariță, (înv.) nisipară.
2. aparat format din două recipiente de sticlă suprapuse care comunică între ele printr-un mic tub de sticlă și umplut cu o anumită cantitate de nisip, care servea, în trecut, pentru măsurarea timpului după durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient într-altul; ceas de nisip; clepsidră.
3. (ihtiologie) mic pește din apele de munte, asemănător cu zvârluga, care a fost localizat doar pe teritoriul româniei; nisipariță (Cobitis caspia romanica).
4. (ihtiologie) pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi; zvârlugă (Cobitis taenia).
5. (var.) nisiperniță, (reg.) năsăparniță, (reg.) năsâparniță, (reg.) nesăparniță, (reg.) nisipărniță.

nisipeală

Parte de vorbire:  s.f. (Moldova)  
Etimologie: (nisipi + -eală)

1. umplere cu pământ sau nisip a încăperilor unei case în construcție, până în dreptul pragurilor pentru a o înălța deasupra nivelului obișnuit.
2. (concretizat) pământul sau nisipul depus pentru a face această înălțare.
3. (var. reg.) nasâpeală, năsâpeală, nisipală.

nisipi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (nisip)

1. (tr.) (rar) a acoperi cu nisip, a astupa cu nisip.
2. (refl.) a se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza.
3. (reg.) a se surpa.
4. (var.) (reg.) a (se) năsipi.

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale.

AMATO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. amatho-, cf. gr. amathos „praf, nisip”)

1. „nisip, loc nisipos”.

amatocol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. amathocolus)

1. (despre plante) care crește pe soluri nisipoase.

amatofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amathophilus)

1. (plantă) care preferă solurile nisipoase.

amatofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. amathophytae)

1. plante care cresc pe terenurile nisipoase; psamofite.

AREN-, ARENO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. aren/o/-, cf. gr. arena)

1. „nisip.”