autoșasiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + şasiu)

1. șasiu pentru autovehicule.
2. șasiu lipsit de caroserie.

bogasiu

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (tc. bogasi)

1. stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli.

casiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cassis)

1. rigolă pavată, largă și evazată, care traversează un drum în punctele cele mai joase ale traseului.

cesiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. césium, cf. lat. caesius, verzui)

1. metal alcalin monovalent, moale, asemănător cu potasiul.

disprosiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysprosium)

1. element chimic din grupa lantanidelor.

fișiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fichu)

1. bucată de stofă pliată pe care femeile o poartă pe umeri, în jurul gâtului sau cu care își acoperă capul; batic subțire de mătase; (var.) fișu.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.

aberoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberroscope)

1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.

abhora

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abhorrer, lat. abhorrere „a se îndepărta cu oroare de”)

1. a avea oroare, aversiune pentru un lucru sau persoană; a urî, a detesta.

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.

ab intestat

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor.