disciplinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. disciplinaire)

1. care se referă la disciplină (științifică).
2. care își propune să impună disciplina.
3. (despre o unitate militară) căreia îi sunt repartizați soldați pedepsiți pentru încălcarea disciplinei.
4. sancțiune ~ă = pedeapsă pentru nerespectarea disciplinei.
5. pedeapsă ~ă = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină.

disciplinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (disciplina)

1. acțiunea de a (se) disciplina; obișnuire cu spiritul de disciplină.

disciplinaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. disciplinarité)

1. calitatea de a fi o disciplină academică.

transdisciplinar

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transdisciplinaire)

1. care include mai mult de o disciplină academică.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

american, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.f.  
Etimologie: (fr. américain)

1. I. legat de America; care aparține unui stat din America.
2. legat de Statele Unite; care aparține S.U.A. sau populației lor.
3. studii ~e = domeniu interdisciplinar de cercetare care examinează istoria, societatea și cultura americană.
4. dolar ~ = moneda oficială a Statelor Unite ale Americii.
5. (lingvistică) engleză ~ă = limba engleză, așa cum este vorbită în Statele Unite ale Americii.
6. II. persoană care trăiește în America, s-a născut sau este originar de acolo.
7. persoană care trăiește în Statele Unite, s-a născut sau este originar de acolo.
8. III. limba engleză vorbită în S.U.A. și în Canada.

avertisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avertissement)

1. înștiințare prealabilă, prevenire.
2. sancțiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară.
3. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervențiilor sale nereglementare.

biomedicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. biomedicine)

1. domeniu interdisciplinar bazat pe transferul de principii între biologie și medicină.

bizantinistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Byzantinistik)

1. ramură interdisciplinară a științelor umanistice care se ocupă cu istoria, cultura, portul, religia, arta, știința, economia și politica Imperiului Bizantin; bizantinologie.

computațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. computational)

1. referitor la computație, care procedează prin computație.
2. geometrie ~ă = domeniu interdisciplinar care cuprinde reprezentarea pe calculator, introducerea, ieșirea și analiza datelor geometrice, entități geometrice de bază; grafică ~ă = ansamblu de metode și tehnici de conversie a informației numerice în imagini grafice cu ajutorul calculatorului și al periferiei grafice; modalitatea de adaptare a relației om-mașină la nevoile specifice omului.