Dictionar

Rezultate secundare (Nave):

Navetă 1

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. navette)

1. suveică.

2. ac special pentru lucrat fileu.

3. vehicul de transport în comun, grup de vagoane sau garnitură de tren care circulă regulat, dus și întors, între aceleași localități.

4. drumuri făcute des, periodic, între două localități.

5. a face ~a = a străbate regulat aceeași distanță în ambele sensuri.

6. ladă compartimentată cu care se transportă unele produse alimentare.


Navetă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. navet)

1. plantă oleaginoasă înrudită cu rapiţa, cu frunze late şi seminţe mici, castanii.

2. plantă paotoageră cu rădăcini comestibile.


Navetist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (navetă + -ist)

1. (cel) care face naveta1 (3).


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. părăsire, renunţare.

2. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

3. (sport) retragere dintr-o competiţie.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Aborda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.

2. a se opri lângă o navă bord la bord.

3. a acosta.

4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.

5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.


Abordaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. abordare.

2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.

3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.


Absidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)

1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.


Acrostol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrostole)

1. partea înaltă a extremităţilor unei corăbii.

2. ornament, sculptură la prora unei nave.