Rezultate secundare (Front):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affront, it. affronto)
1. insultă, jignire adusă cuiva în public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anafront)
1. front atmosferic în care aerul cald are o mişcare ascendentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. katafront)
1. front1 (5) deasupra căruia aerul se deplasează descendent, ce antrenează ascensiunea aerului rece.
Parte de vorbire: s. n.
Origine: (fr. front)
1. teritoriu pe care se poartă luptele într-un război.
2. grupare operativ-strategică constituită din forțe militare numeroase, sub o comandă unică, destinată ducerii unor operații de amploare.
3. formație de militari, sportivi etc. în linie.
4. (fig.) grup organizat de oameni în vederea unei lupte comune.
5. (arhit.) fațata principală a unei clădiri, latura dinspre stradă a unei parcele.
6. perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor.
7. ~ de lucru = existența condițiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-și poată desfășura activitatea de execuție.
8. (met.) zonă de separație a două mase de aer cu proprietăți diferite.
9. (fiz.) ~ de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat.
10. (herald.) centrul părții superioare a unui scut.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. fronto-, cf. lat. frons, -ntis „frunte”)
1. „front meteorologic, masă de aer; frunte”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. frontal)
3. abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție.
5. s. n. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite.
6. parte proeminentă a unui obiect.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrotère, gr. akroterion)
1. soclu la fiecare dintre extremităţile unui fronton destinat a susţine statui sau alte ornamente.
Parte de vorbire: I. tr., refl.; II. refl.
Origine: (fr. embusquer)
1. I. a (se) aşeza în ambuscadă, a se ascunde pentru a aștepta inamicul.
2. II. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphiprostyle)
1. templu antic cu portice pe ambele laturi frontale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anafront)
1. front atmosferic în care aerul cald are o mişcare ascendentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enfilade)
1. dispunere pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice de acelaşi fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.