OK
X
comunica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. communiquer, lat. communicare)
1.
tr.
a
face
cunoscut;
a
înștiința.
2.
a
prezenta
o
comunicare
(4).
3.
intr.
a
fi,
a
se
pune
în
legătură
cu...
excomunica
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. excommunicare, fr. excommunier)
1.
a
exclude
dintr-o
comunitate
religioasă;
a
supune
unei
anateme;
a
anatemiza;
a
afurisi.
2.
a
îndepărta.
3.
a
alunga.
4.
a
respinge.
răzbunică
Parte de vorbire:
s.f. (pop.)
Etimologie: (răz- + bunică
sau
răzbunic + -ă)
1.
mama
bunicului
sau
a
bunicii
în
raport
cu
nepoții
ei;
străbunică,
(reg.)
străbabă.
tunică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. tunica, fr. tunique)
1.
cămașă
albă
de
lână
cu
mâneci
scurte
sau
fără
mâneci,
purtată
de
vechii
romani.
2.
haină
bărbătească
de
uniformă.
3.
(anat.)
membrană
fibroasă
care
învelește
unele
organe
ale
corpului.
4.
membrană
care
acoperă
corpul
unor
animale
marine.
5.
înveliș
membranos
al
unui
organ
vegetal.
unicamente
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (it. unicamente)
1.
într-un
mod
unic,
mai
presus
de
toate,
de
preferat
tuturor;
numai,
exclusiv.
2.
(var.)
(înv.)
unicăminte.
unicameral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. unicameral, fr. unicaméral)
1.
(despre
sisteme
parlamentare)
dintr-o
singură
adunare
reprezentativă;
care
este
constituit
dintr-o
singură
cameră;
monocameral.
acatafazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acataphasie)
1.
așezare
greșită
a
cuvintelor
în
vorbire.
2.
(med.)
tulburare
de
comunicare
verbală
constând
în
dezacordul
între
ideație
și
vorbire.
acatagrafie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acatagraphie)
1.
tulburare
a
comunicării
scrise
constând
în
așezarea
greșită
a
cuvintelor
în
scris.
adresă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adresse)
1.
indicație
pe
scrisori,
colete
etc.
care
conține
numele
și
domiciliul
destinatarului.
2.
la
~a
cuiva
=
cu
privire
la
cineva.
3.
comunicare
oficială
făcută
în
scris
de
o
instituție.
4.
dexteritate,
îndemânare.
5.
(inform.)
simbol,
cuvânt,
cod
care
indică
locul
din
memoria
unei
mașini
electronice
unde
se
înregistrează
o
informație.
adventice
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adventice)
1.
tunică
externă,
de
țesut
conjunctiv,
care
învelește
arterele.
afrazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aphrasie)
1.
tulburare
de
comunicare
verbală,
dificultate
de
a
construi
fraze.
aliniament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. alignement)
1.
linie
dreaptă
de
teren
determinată
pe
puncte
caracteristice.
2.
porțiune
dreaptă
din
traseul
unei
căi
de
comunicație
cuprinsă
între
două
curbe
consecutive.