Dictionar

membranos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. membraneux)

1. care are structură sau aspect de membrană; format din una sau din mai multe membrane; membranaceu.
 

bulb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulbe, lat. bulbus)

1. tulpină subterană formată dintr-un înveliș membranos, din mai multe foi cărnoase.
2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării și marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroșată, a rădăcinii firului de păr.
3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect.
 

cohlee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cochlée)

1. organ al urechii interne dintr-un canal membranos răsucit în spirală.
 

cortină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cortina)

1. perdea de stofă sau de catifea care separă scena de sala de spectacol a unui teatru.
2. văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor.
 

ectoblast

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ectoblaste)

1. (embriologie) învelișul extern al embrionului metazoarelor care se formează în momentul gastrulației, în același timp cu endoblastul și mezoblastul; ectoderm.
2. lob membranos în partea opusă cotiledonului.
 

extroversiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extroversion)

1. (anat.) inversiunea, răsturnarea unui organ membranos, astfel încât suprafața interioară să fie la exterior; exstrofie.
2. (psihologie) comportamentul unui individ care manifestă o mare ușurință în a stabili contacte cu cei din jur, care își exprimă cu ușurință sentimentele; extraversiune.
 

induzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indusie)

1. înveliș membranos care protejează sporii de pe fața inferioară a frunzelor la unele ferigi.