Dictionar

bulb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulbe, lat. bulbus)

1. tulpină subterană formată dintr-un înveliș membranos, din mai multe foi cărnoase.
2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării și marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroșată, a rădăcinii firului de păr.
3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect.
 

bulbaceu

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. bulbaceus)

1. care are bulbi; bulbos.
 

bulbar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bublaire)

1. referitor la un bulb (rahidian).
 

BULBI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. bulbus „ceapă, bulb”)

1. „bulb, bulbaceu”.
 

bulbicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bulbiculture)

1. cultura bulbilor de flori, în special de lalea.
 

bulbifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bulbifère)

1. (despre plante) care poartă sau produce bulbi; cu bulbi, bulbos, bulbaceu.
 

bulbiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bulbiforme)

1. care este în formă de bulb; globular.
2. care are forma unei cepe; cepiform.
 

amarilis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amaryllis)

1. plantă erbacee cu bulb și cu flori mari, colorate.
 

apospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apospermie)

1. (bot.) reproducere fără fecundare sau fără semințe, pe cale vegetativă (bulbi, muguri et cetera).
 

asfodel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphodèle)

1. plantă bulboasă, din familia liliaceelor, cu flori albe.
 

bazedov

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Basedow)

1. boală cauzată de hipersecreția tiroidei, manifestată prin bulbucarea ochilor, stare de nervozitate și palpitații.
 

bulbar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bublaire)

1. referitor la un bulb (rahidian).
 

BULBI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. bulbus „ceapă, bulb”)

1. „bulb, bulbaceu”.