OK
X
nervozitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. nervosité)
1.
stare
de
enervare;
iritare,
surescitare;
(p.
ext.)
nerăbdare.
bazedov
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Basedow)
1.
boală
cauzată
de
hipersecreția
tiroidei,
manifestată
prin
bulbucarea
ochilor,
stare
de
nervozitate
și
palpitații.
nervos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. nervosus, fr. nerveux)
1.
referitor
la,
provocat
de
nervi.
2.
care
manifestă
nervozitate;
irascibil;
surescitat.
3.
(fig.)
energic,
vioi.
4.
(adv.)
cu
nervozitate.
nervoso
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. nervoso)
1.
cu
nervozitate,
manifestând
iritare,
enervare,
nerăbdare;
nervos,
iritabil.
tensiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tension, lat. tensio)
1.
stare
a
ceea
ce
este
întins;
întindere.
2.
(fig.)
încordare;
surescitare,
nervozitate.
3.
(fon.)
efort
al
mușchilor,
al
coardelor
vocale
în
timpul
emisiunii
unui
sunet;
(p.
ext.)
prima
fază
a
articulării
unui
sunet.
4.
(fiz.)
forță
interioară
care
acționează
asupra
unității
de
arie
dintr-o
secțiune
a
unui
corp
supus
unor
forțe
exterioare.
5.
presiunea
vaporilor
produși
de
un
lichid
într-un
spațiu
închis.
6.
diferența
de
potențial
dintre
două
puncte
ale
unui
câmp
electric.
7.
~
arterială
=
presiune
exercitată
de
fluxul
sangvin
asupra
arterelor
și
asupra
inimii.
zgândărire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (zgândări)
1.
acțiunea
de
a
(se)
zgândări
și
rezultatul
ei.
2.
mișcare
(cu
un
instrument)
a
focului,
a
cărbunilor,
a
jarului
etc.
pentm
a
face
să
ardă
mai
bine.
3.
frecare
(repetată)
a
unei
răni,
a
unei
bube
et
cetera,
producând
iritare,
inflamare
etc.
4.
(fig.)
stare
de
nervozitate
crescută.
5.
(fig.)
readucere
în
memorie
a
unor
lucruri
triste.