acompaniator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.

entrată

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. entrata)

1. (muzică) moment în care fiecare parte (sau instrument) începe să fie auzită; parte introductivă a unei piese muzicale; introducere.
2. (var.) intradă.

scormoneală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (scormoni + -eală)

1. săpare de gropi, șanțuri în mod superficial și dezordonat în pământ sau alte materii solide; scormonire.
2. aruncare în toate părțile pentru a pătrunde, pentru a găsi ceva în interiorul pământului sau al altor materii solide pentru a realiza ceva etc.; scormonire.
3. (rar) mișcare a focului, a jarului (cu un instrument) pentru a face să se învioreze, să ardă mai bine; scormonire.
4. cercetare amănunțită peste tot sau într-un anumit loc, răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală ceva); scormonire.
5. (înv.) trezire (din somn); scormonire.
6. (reg.) provocare a unor stări sufletești, a unor acțiuni, a unor evenimente etc.; (înv.) scornire.

zgândărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (zgândări)

1. acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei.
2. mișcare (cu un instrument) a focului, a cărbunilor, a jarului etc. pentm a face să ardă mai bine.
3. frecare (repetată) a unei răni, a unei bube et cetera, producând iritare, inflamare etc.
4. (fig.) stare de nervozitate crescută.
5. (fig.) readucere în memorie a unor lucruri triste.