nervozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nervosité)

1. stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare.

bazedov

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Basedow)

1. boală cauzată de hipersecreția tiroidei, manifestată prin bulbucarea ochilor, stare de nervozitate și palpitații.

nervos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. nervosus, fr. nerveux)

1. referitor la, provocat de nervi.
2. care manifestă nervozitate; irascibil; surescitat.
3. (fig.) energic, vioi.
4. (adv.) cu nervozitate.

nervoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. nervoso)

1. cu nervozitate, manifestând iritare, enervare, nerăbdare; nervos, iritabil.

tensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tension, lat. tensio)

1. stare a ceea ce este întins; întindere.
2. (fig.) încordare; surescitare, nervozitate.
3. (fon.) efort al mușchilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima fază a articulării unui sunet.
4. (fiz.) forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare.
5. presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis.
6. diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric.
7. ~ arterială = presiune exercitată de fluxul sangvin asupra arterelor și asupra inimii.

zgândărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (zgândări)

1. acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei.
2. mișcare (cu un instrument) a focului, a cărbunilor, a jarului etc. pentm a face să ardă mai bine.
3. frecare (repetată) a unei răni, a unei bube et cetera, producând iritare, inflamare etc.
4. (fig.) stare de nervozitate crescută.
5. (fig.) readucere în memorie a unor lucruri triste.