Dictionar

Rezultate principale (Mare,):

Mare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT magnus

2. FR grand

3. EN large; great; big

4. DE groß; geräumig

5. RU крупный; больщой

6. HU nagy


Rezultate secundare (Mare,):

Ac-de-mare

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ac, din cauza formei sale, și de mare)

1. (ihtiologie) pește marin, lung și ascuțit, în formă de andrea, acoperit cu plăci osoase (Syngnathus acus).


Alarmare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alarma)

1. acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei; alarmă.

2. chemare la arme; strângere a trupei pe locul de adunare, cu echipamentul și muniția de război.

3. neliniștire, înfricoșare.


Anflamare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anflama)

1. faptul de a se anflama, de a se înflăcăra pentru cineva sau ceva; rezultatul acestei acțiuni.


Asomare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. asoma)

1. acțiunea de a asoma și rezultatul ei; asomat.

2. amețire a animalelor înainte de tăiere, printr-o lovitură puternică.

3. lovire de moarte; (prin ext.) lovire.

4. (fig.) inoportunare.


Autoafirmare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoafirma)

1. faptul de a se autoafirma; (rar) autoafirmat.

2. afirmare prin sine însuși, fără ajutorul cuiva.

3. afirmare a propriilor idei și a propriei personalități.


Autoproclamare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoproclama)

1. faptul de a se autoproclama; (rar) autoproclamat.

2. proclamare a cuiva de către sine însuși într-o funcție, într-un rang etc.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Abisal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.

2. aflat în zona de mare adâncime şi fără de lumină a mărilor şi oceanelor.

3. regiune = zonă de mare adâncime a fundului mărilor şi oceanelor.

4. referitor la subconştient.


Abject, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.

2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.

3. (antonime) respectabil, stimabil.


Abjecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.

2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.

3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.

4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.

5. (var. înv.) abjecțiune.

6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.