OK
X
autoafirma
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + afirma)
1.
a-și
afirma
personalitatea.
2.
a
se
afirma
prin
sine
însuși,
fără
ajutorul
cuiva.
autoafirmare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autoafirma)
1.
faptul
de
a
se
autoafirma;
(rar)
autoafirmat.
2.
afirmare
prin
sine
însuși,
fără
ajutorul
cuiva.
3.
afirmare
a
propriilor
idei
și
a
propriei
personalități.
autoafirmat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (autoafirma)
1.
care
s-a
afirmat
prin
sine
însuși,
fără
ajutorul
cuiva.
2.
care
își
afirmă
propriile
idei
și
propria
personalitate.
scoutism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. scoutisme)
1.
mișcare
pedagogică
de
la
începutul
sec.
XX
din
Anglia
având
ca
principiu
de
educare
a
tineretului
autoafirmarea
activă
și
dorința
de
a
se
instrui.
autoafirmare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autoafirma)
1.
faptul
de
a
se
autoafirma;
(rar)
autoafirmat.
2.
afirmare
prin
sine
însuși,
fără
ajutorul
cuiva.
3.
afirmare
a
propriilor
idei
și
a
propriei
personalități.