Dictionar

autoeducare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autoeduca)

1. acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei.
2. educare de către sine însuși; autoeducație, (rar) autoeducat.
 

-AGOGIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. agoge „conducere, transportare”)

1. „conducere, îndrumare, orientare, educare”.
 

amenda (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăți prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.
 

autodidactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. autodidaktisch, fr. autodidactique)

1. referitor la autoeducare, autoformare sau autoinstruire.
2. de, sau referitor la, autodidact; propriu autodidactului.
 

chirograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chirographe)

1. act diplomatic întărit cu semnături autentice.
2. semnătura însăși.
3. aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat.
 

defectologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. defektologiia)

1. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficiențe, senzoriale, intelectuale etc.
 

dueña

Parte de vorbire:  s.f. (hispanism)  
Etimologie: (sp. dueña)

1. femeie (angajată) însărcinată cu supravegherea și educarea copiilor dintr-o familie; guvernantă, doică.