Dictionar

defectologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. defektologiia)

1. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficiențe, senzoriale, intelectuale etc.
 

defectolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (defectologie)

1. specialist în defectologie.
 

etopedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eto- + -pedie)

1. ramură a defectologiei care studiază deficiențele de conduită.
 

oligofrenopedagogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oligophrénopédagogie)

1. ramură a defectologiei care se ocupă cu educarea deficienților mintali.
 

surdologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (surdo- + -logie)

1. ramură a defectologiei care studiază deficiențele senzoriale auditive.
 

tiflologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. typhlologie)

1. ramură a defectologiei care studiază deficiențele senzoriale vizuale.