Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.

---

Acceptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.

2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.

3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.

4. (antonim) inacceptabilitate.

---

Accesibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însuşirea de a fi accesibil.

2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.

3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.

4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.

---

Acutumanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutumance)

1. faptul de a se obişnui; adaptare.

2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acţiunea unui medicament, a unei otrăvi.

---

Acuză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. accusa)

1. faptul prin care se atribuie cuiva o culpă; învinuire, acuzare.

---

Adecvaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adéquation, lat. adaequatio)

1. faptul, însuşirea de a fi adecvat; echivalenţă.

---