Rezultate principale (Termina):
Termina
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. terminer, lat. terminare)
1. tr., refl. a (se) sfârşi, a (se) isprăvi.
2. refl. a avea o terminaţie, a se sfârşi în ...
Rezultate secundare (Termina):
Determina
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déterminer, lat. determinare)
1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiţiona, a cauza.
2. a stabili cu precizie (o dată un termen).
3. a calcula (pe baza unor date).
4. a convinge, a decide la ceva.
5. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziţii.
6. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura.
Extermina
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exterminer, lat. exterminare)
1. a nimici complet, a distruge.
Predetermina
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prédéterminer)
1. a predestina.
Terminabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (termina + -bil)
2. care se termină, care are un sfârșit.
Terminal, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. terminal, lat. terminalis)
1. adj. care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf.
2. s. n. partea terminală a unui organ, a unei instalații etc.
3. (inform.) echipament care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator.
4. punct final al legăturilor cu un aeroport într-un oraș; stație-terminus pentru încărcarea și descărcarea containerelor.
5. aerogară, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor.
6. ansamblu de rezervoare și de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line.
Terminare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (termina)
1. acțiunea de a (se) termina și rezultatul ei; sfârșire, isprăvire.
2. (lingv.; învechit) terminație.
Abrupt, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
Abscisă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Absolvent, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Absolvent, lat. absolvens)
1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.
Absolvenţă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (absolvent + -enţă)
1. terminare a unei forme de învățământ; absolvire.
Absolvi
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Acantofil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthophyle)
1. (despre plante) cu frunzele terminate cu ţepi.
2. (entomol.) care caută plante spinoase.