termina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. terminer, lat. terminare)

1. tr., refl. a (se) sfârși, a (se) isprăvi.
2. refl. a avea o terminație, a se sfârși în ...

determina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déterminer, lat. determinare)

1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiționa, a cauza.
2. a stabili cu precizie (o dată un termen).
3. a calcula (pe baza unor date).
4. a convinge, a decide la ceva.
5. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziții.
6. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura.

extermina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exterminer, lat. exterminare)

1. a nimici complet, a distruge.

predetermina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prédéterminer)

1. a predestina.

terminabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (termina + -bil)

1. care se poate termina.
2. care se termină, care are un sfârșit.
3. (antonim) interminabil.

terminal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. terminal, lat. terminalis)

1. adj. care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf.
2. s. n. partea terminală a unui organ, a unei instalații etc.
3. (inform.) echipament care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator.
4. punct final al legăturilor cu un aeroport într-un oraș; stație-terminus pentru încărcarea și descărcarea containerelor.
5. aerogară, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor.
6. ansamblu de rezervoare și de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line.

terminare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (termina)

1. acțiunea de a (se) termina și rezultatul ei; sfârșire, isprăvire.
2. (lingv.; învechit) terminație.

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.

absolvent, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Absolvent, lat. absolvens)

1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.

absolvență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (absolvent + -enţă)

1. terminare a unei forme de învățământ; absolvire.

absolvi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învățământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.

acantofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthophyle)

1. (despre plante) cu frunzele terminate cu țepi.
2. (entomol.) care caută plante spinoase.