Dictionar

Rezultate principale (Termina):

Termina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. terminer, lat. terminare)

1. tr., refl. a (se) sfârşi, a (se) isprăvi.

2. refl. a avea o terminaţie, a se sfârşi în ...


Rezultate secundare (Termina):

Determina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déterminer, lat. determinare)

1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiţiona, a cauza.

2. a stabili cu precizie (o dată un termen).

3. a calcula (pe baza unor date).

4. a convinge, a decide la ceva.

5. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziţii.

6. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura.


Extermina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exterminer, lat. exterminare)

1. a nimici complet, a distruge.


Predetermina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prédéterminer)

1. a predestina.


Terminal, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. terminal, lat. terminalis)

1. adj. care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf.

2. s. n. partea terminală a unui organ, a unei instalații etc.

3. (inform.) echipament care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator.

4. punct final al legăturilor cu un aeroport într-un oraș; stație-terminus pentru încărcarea și descărcarea containerelor.

5. aerogară, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor.

6. ansamblu de rezervoare și de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line.


Terminare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (termina)

1. acțiunea de a (se) termina și rezultatul ei; sfârșire, isprăvire.

2. (lingv.; învechit) terminație.


Terminaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. terminatio)

1. partea terminală a unui lucru.

2. (lingv.) sunet care se află la sfârşitul unui cuvânt.

3. (rar) desinenţă.

4. (muz.) concluzie melodică.


Abrupt, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. adj. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.

2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.

3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.

4. s.n. formă de relief abruptă.


Abscisă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.

2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.


Absolvent, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Absolvent, lat. absolvens)

1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.


Absolvenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (absolvent + -enţă)

1. terminare a unei forme de învățământ; absolvire.


Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.


Acantofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthophyle)

1. (despre plante) cu frunzele terminate cu ţepi.

2. (entomol.) care caută plante spinoase.