echipament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équipement)

1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva.
2. ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție.
3. ansamblu de piese și dispozitive ale unei mașini, instalații etc. care îi asigură buna funcționare.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

atelaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attelage)

1. animalele de tracțiune înhămate la un vehicul și harnașamentul necesar.
2. harnașament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.

bioreactor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bio- + reactor)

1. orice echipament capabil să ofere un mediu adecvat pentru creșterea organismelor biologice; reactor biologic.

biotehnician

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (bio- + tehnician, cf. fr. biotechnicien)

1. specialist în biotehnică.
2. persoană responsabilă de operarea și întreținerea echipamentelor sanitare utilizate în spitale și clinici.

clac 2

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. clac)

1. interj. termen folosit de operatorul de sunet în filmările cinematografice pentru a indica faptul că echipamentul de înregistrare funcționează.
2. s. n. zgomot sec (a ceva care se închide).

comandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commande)

1. ordin, dispoziție, poruncă.
2. ton de ~ = ton poruncitor.
3. conducere a unei unități militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări.
6. acțiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile.
9. (inform.) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicațiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etc.
14. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.