agiotaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agiotage)

1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.
2. (var.) (înv.) agiotagiu.

bon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bon)

1. dovadă, înscris care autorizează pe deținător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc.
2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private.

camelotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camelote)

1. lucru de cârpaci; marfă proastă.

capital 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capital, germ. Kapital)

1. relație socială de producție care presupune existența proprietății capitaliste asupra mijloacelor de producție și folosirea forței de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea.
2. valoare care, datorită productivității și rentabilității muncii, produce plusvaloare.
3. (fig.) clasa capitaliștilor; capitalism.
4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori.
5. ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale.
6. ~ de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență.

cargou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cargo)

1. navă comercială destinată transportului de mărfuri; cargobot.
2. avion de marfă.

caric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. carico)

1. marfă încărcată la bordul unei nave.