Dictionar

agiota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. agioter)

1. a specula (la bursă) asupra valorilor sau mărfurilor cu preț variabil.
 

agiotaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agiotage)

1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.
2. (var.) (înv.) agiotagiu.
 

agiotaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agiotage)

1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.
2. (var.) (înv.) agiotagiu.
 

agiotor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. agioteur)

1. persoană care face agiotaj; agent de bursă.
2. bancher specializat în comerțul cu titluri publice la începutul secolului al XVIII-lea.