Dictionar

Rezultate principale (Specula):

Specula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. spéculer, lat. speculari)

1. tr. a face speculă.

2. a înşela (pe cineva).

3. a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale.

4. a face tranzacţii de valori.

5. a efectua operațiuni financiare și comerciale pentru a profita de variațiile pieței.

6. intr. a face deducții (filozofice, științifice), teoretizînd în mod formal, fără legătură cu practica; a face speculații.


Speculă

Parte de vorbire: s.
Origine: (specula)

1. comerţ ilicit prin dosirea de mărfuri şi vinderea lor, cu suprapreţ.

2. dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală.

3. speculaţie (2).


Rezultate secundare (Specula):

Speculant, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Spekulant)

1. cel care face speculă; afacerist.


Specular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spéculaire)

1. (min.) care răsfrânge lumina.

2. referitor la oglindă; care pare văzut într-o lumină.

3. (psihiatr.) halucinaţie = halucinaţie în care bolnavul se vede el însuşi în faţa lui.


Speculare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. specula)

1. folosire a unor situații favorabile sau a unor sentimente, a unor manifestări ale oamenilor etc. pentru a realiza ceva, pentru a atinge un scop, pentru a-și crea un avantaj etc.

2. operațiune financiară, comercială, realizată pentru a profita de variațiile pieței.

3. teorie, cercetare abstractă.

4. speculație.


Speculaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spéculation, lat. speculatio)

1. faptul de a specula (II); teoretizare abstractă, metafizică, ruptă de practică şi de experienţă.

2. (fin.) tranzacţie de bursă, din vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obţine câştiguri mari.

3. afacere bazată pe înşelătorie; speculă (2).


Speculativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spéculatif)

1. care aparține speculației; rupt de practică, de experiență; abstract.

2. referitor la speculaţia financiară sau comercială; care își propune profite de variațiile pieței; care provine din astfel de operațiuni.


Speculator, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spéculateur)

1. cel care face speculaţii (2) comerciale sau financiare.

2. operator bancare care sceritează o coborâre, respectiv o urcare, a cursului la bursă.


Afacerist, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affairiste)

1. cel care practică afacerismul; speculant.


Agiota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. agioter)

1. a specula (la bursă) asupra valorilor sau mărfurilor cu preţ variabil.


Anistorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (anistor/ic/ + -ism)

1. atitudine filozofică ce tinde substituie studiul concret-istoric al realităţilor sociale prin speculaţii abstracte.


Baisse

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baisse)

1. speculaţie la bursă practicată la operaţiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.


Cavaler

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.

2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.

3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.

4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.

5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.

6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.

7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.

8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.


Corner 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. corner)

1. organizaţie de speculanţi din ţările de limbă engleză, care acaparează mărfurile în vederea ridicării preţurilor lor.