specula
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. spéculer, lat. speculari)
Etimologie: (fr. spéculer, lat. speculari)
1. tr. a face speculă.
2. a înșela (pe cineva).
3. a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale.
4. a face tranzacții de valori.
5. a efectua operațiuni financiare și comerciale pentru a profita de variațiile pieței.
6. intr. a face deducții (filozofice, științifice), teoretizînd în mod formal, fără legătură cu practica; a face speculații.