Dictionar

crea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. créer, lat. creare)

1. a face ceva care nu exista înainte; a întemeia, a înființa, a organiza.
2. a inventa; a plăsmui, a compune, a scrie (o operă).
3. a pregăti, a forma (pentru o misiune, o carieră).
4. (teatru) a ~ un rol = a interpreta cu pricepere și originalitate un rol.
 

creană

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. (expr.) dă-l în ~ = dă-l dracului.
2. (expr.) lasă-l în ~ene = dă-l dracului.
 

creanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. créance)

1. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor.
 

creanțier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. créancier)

1. registru în care se înscriu creanțele.
 

creare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. crea)

1. acțiunea de a crea, de a da ființă, existență; întemeiere, înființare.
 

creastă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT crista
2. FR crête
3. EN edge; crest
4. DE Kamm
5. RU ребро; ребетик
6. HU taraj
 

creasta cocoșului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Sparassis crispa Wulf.
2. FR sparassis crêpu; clavaire crêpue
3. EN crisped Sparassis
4. DE Krause Glucke; Krauser Ziegenbart; Feisterling
5. RU спaрaссис курчaвый
6. HU káposztagomba, fodros káposztagomba
 

academie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituție culturală de stat, creată pentru a sluji progresul științei, literaturii, artei și tehnicii.
2. instituție de învățământ superior.
 

ACIDI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. acidus „acru”)

1. „acru, acreală, acid, aciditate”.
 

acrescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accrescent)

1. (despre flori) care continuă să crească și după înflorire.
 

acrimonios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, mușcător, sarcastic.
2. (antonime) afabil, amabil.
 

afinor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affineur)

1. muncitor care lucrează la afinare.
 

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale.