Dictionar

crepuscul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crépuscule, lat. crepusculum)

1. lumină difuză care se răspândește după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui.
2. (fig.) declin, decădere, sfârșit.
 

crepuscular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crépusculaire)

1. referitor la crepuscul.
2. slab luminat, abia vizibil.
3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei.
4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.
 

caprimulg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caprimulgus, it. caprimulgo)

1. pasăre arboricolă nocturnă și crepusculară, insectivoră, cu capul lat și corpul turtit, cu ochi mari, globuloși, adaptați pentru întuneric și cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prăzii din zbor.
 

crepuscular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crépusculaire)

1. referitor la crepuscul.
2. slab luminat, abia vizibil.
3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei.
4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.
 

creasta cocoșului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Sparassis crispa Wulf.
2. FR sparassis crêpu; clavaire crêpue
3. EN crisped Sparassis
4. DE Krause Glucke; Krauser Ziegenbart; Feisterling
5. RU спaрaссис курчaвый
6. HU káposztagomba, fodros káposztagomba