OK
X
italiană
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. italiano)
1.
limbă
de
origine
latină,
oficială
în
Italia;
(înv.)
italienie,
(înv.)
tălienie.
belcanto
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. bel canto)
1.
stil
de
interpretare
în
muzica
vocală
italiană,
care
urmărește
frumusețea
liniei
melodice.
bersalier
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. bersagliere)
1.
soldat
din
armata
italiană
a
cărui
uniformă
include
o
pălărie
garnisită
cu
pene
(similar
cu
vânătorul
de
munte
din
Armata
României).
boccia
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. boccia)
1.
joc
sportiv,
de
origine
italiană,
la
care
participanții,
așezați
la
echidistanță
față
de
țintă,
la
mijlocul
terenului,
încearcă
să
o
lovească
cu
niște
mingi
de
lemn.
canțonetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. canzonetta)
1.
mic
cântec
popular
italian,
de
origine
napolitană;
(p.
ext.)
cântec
scurt.
2.
poezie
lirică
italiană
din
versuri
scurte.
canțonier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. canzoniere)
1.
culegere
italiană
de
poezii
lirice
de
dragoste.
2.
culegere
de
canțone
(2)
sau
canțonete.
cassapanca
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cassapanca)
1.
mobilă
italiană
din
timpul
Renașterii,
dintr-un
caseton
cu
rezemătoare
și
spătar.